„Tot așa stau lucrurile, Carmide, și cu acest descântec. Eu [Socrate] l-am învățat acolo în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se zice că îi fac pe oameni nemuritori. Spunea tracul acesta că [medicii] greci aveau dreptate să cuvânteze așa cum v-au arătat adineauri. Dar Zalmoxis, adăuga el, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără să ținem seama de cap,nici capul nu poate fi îngrijit neținându-se seamă de corp, tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul și iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: [anume] pentru că ei nu cunosc întregul pe care-l au de ingrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el, toate lucrurile bune și rele – pentru corp și pentru om în întregul său – vin de la suflet și de acolo curg [ca dintr-un izvor] ca de la cap la ochi. Trebuie deci – mai ales și în primul rând – să tămăduim izvorul răului, ca să se poată bucura de sănătate capul și tot restul trupului. Prietene, zicea el, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase, care fac să se nască în suflet înțelepciunea. Odată ivită aceasta și dacă stăruie, este ușor să se bucure de sănătate și capul și trupul. Când mă învăța leacul și descântecele, spunea: Să nu te înduplece nimeni să-I tămăduiești capul cu acest leac, dacă nu-ți încredințează mai întâi sufletul, ca să i-l tămăduiești cu ajutorul descântecului. Iar acum – zicea el – aceasta e cea mai mare greșeală a oamenilor: ca unii medici să caute în chip deosebit o vindecare sau cealaltă [a sufletului și trupului]. Și mă povățuia foarte stăruitor să nu mă las înduplecat de nimeni – oricât de bogat, dintr-un neam ales sau oricât de frumos ar fi – să fac altfel. Deci eu, pentru că i-am jurat și sunt nevoit să-I dau ascultare, îi voi da într-adevăr ascultare. Și dacă vrei – potrivit povețelor străinului – să-mi încredințezi mai întâi sufletul tău, pentru a-l vrăji cu descântecele tracului, îți voi da și leacul pentru cap. Dacă nu, nu-ți pot ajuta cu nimic, scumpe Carmide.”
Dincolo de efectul psihedelic: Ayahuasca ca antidepresiv
Ayahuasca este o băutură psihoactivă care a fost folosită de multă vreme de indigenii din America de Sud în ceremonii religioase și ritualuri tribale. În ultimii ani, băutura a apărut ca un candidat puternic pentru implementarea în îngrijirea psihiatrică, în special pentru pacienții cu depresie rezistentă la tratament .
Studiile au arătat că administrarea de ayahuasca este asociată cu o ameliorare a simptomelor depresive. Într- un studiu publicat pe 5 decembrie 2022, în Frontiers in Psychiatry, o echipă de cercetători de la Universitatea Federală din Rio Grande do Norte (UFRN) din Brazilia descriu o sesiune experimentală de ayahuasca. Ei au descoperit că parametrii emoționali și fiziologici specifici au fost moderatori critici ai îmbunătățirii biomarkerilor depresiei majore, în principal factorul neurotrofic seric derivat din creier (BDNF) și cortizolul seric (SC), la 2 zile după administrarea de ayahuasca.
Nicole Leite Galvão-Coelho, PhD, profesor de fiziologie și comportament la UFRN, este unul dintre autorii acelui studiu. Ea este, de asemenea, cercetător la Institutul de Cercetare în Sănătate NICM de la Universitatea Western Sydney, Sydney, New South Wales, Australia. Galvão-Coelho a vorbit cu Medscape Medical News despre munca echipei sale.
Un total de 72 de persoane s-au oferit voluntar pentru a participa la studiu. Au fost 28 de pacienți, toți au suferit un episod depresiv moderat până la sever la screening. În plus, ei au fost diagnosticați cu depresie rezistentă la tratament și nu au obținut remisiune după cel puțin două tratamente cu medicamente antidepresive de diferite clase. Acești pacienți se confruntau cu depresie de aproximativ 10,71 ± 9,72 ani. Ceilalți 44 de voluntari au fost participanți sănătoși la control. Toți participanții - atât din grupul de pacienți, cât și din grupul de control - au fost naivi la orice psihedelic serotoninergic clasic, cum ar fi ayahuasca.
În fiecare grup, jumătate a primit ayahuasca, iar cealaltă jumătate a primit un placebo. Sedinta de dozare a fost efectuata la Spitalul Universitar Onofre Lopes al UFRN si a durat aproximativ 8 ore.
Toți voluntarii au fost supuși unei evaluări clinice complete de sănătate mintală și istoric medical. Probele de sânge și salivă au fost colectate la momentul inițial, cu aproximativ 4 ore înainte de sesiunea de dozare și la 2 zile după sesiunea de dozare. În timpul sesiunii de dozare, probele de salivă au fost colectate la 1 h 40 min, 2 h 40 min și 4 ore după ingestia de ayahuasca.
Studiul a arătat că unele măsuri acute evaluate în timpul administrării de ayahuasca au moderat îmbunătățirea biomarkerilor tulburării depresive majore (MDD) la 2 zile după ședință la pacienții cu depresie rezistentă la tratament. Scăderile acute mai mari ale simptomelor depresive au moderat niveluri mai mari de SC la acei pacienți, în timp ce modificările acute mai mici ale nivelurilor SC au fost legate de niveluri mai mari de BDNF la pacienții cu un răspuns clinic mai mare.
Echipa de cercetare UFRN a investigat potențialele efecte antidepresive ale ayahuasca de aproximativ 12 ani. Potrivit lui Galvão-Coelho, munca raportată în cel mai recent articol - unul dintr-o serie de articole scrise de ei - oferă un pas înainte ca studiu de teren psihedelic de pionierat care evaluează modificările biologice ale biomarkerilor moleculari MDD. „Au existat într-adevăr studii observaționale și studii clinice deschise. Totuși, am fost prima echipă care a efectuat studii clinice controlate cu placebo cu ayahuasca la pacienții cu depresie rezistentă la tratament”, a explicat ea. Ea a menționat că munca a fost realizată în parteneriat cu Dráulio Barros de Araújo, dr., profesor la Institutul pentru creier al UFRN, precum și cu o echipă multidisciplinară de cercetători din Brazilia și Australia.
sursa:Beyond the Psychedelic Effect: Ayahuasca as Antidepressant - Medscape - Feb 10, 2023.
Vizionarea atașamentelor neuronale în timp real
o celulă nervoasă vie, sau un neuron, în care ramurile sale sunt etichetate cu sonde strălucitoare. Fiecare punct dezvăluie o potențială joncțiune între neuroni - numită sinapsă - unde substanțele chimice sunt eliberate permițând celulelor să vorbească între ele. Punctele roșii dezvăluie sinapsele inhibitoare - care reduc semnalele electrice la tăcere - în timp ce punctele verzi arată sinapsele excitatorii care promovează semnalele electrice.
Echilibrul impulsurilor inhibitorii și excitatorii afectează comportamentul neuronului. Cu această nouă tehnică de etichetare, cercetătorii finanțați de NIH de la Universitatea din California de Sud ne-au oferit o fereastră în timp real în anatomia microscopică complexă a unui neuron, fără a interfera cu funcția acestuia. Multă vreme s-a crezut că atunci când o memorie este stocată, modelul sinapselor de pe neuronii individuali se schimbă. Acum putem urmări în timp real cum se întâmplă asta, atât în neuronii sănătoși, cât și în neuronii animalelor în care sinapsele nu se schimbă corespunzător; de exemplu, în modelele animale de autism, retard mental sau boala Alzheimer.
Anxietatea si Tulburarea de panica
Anxietatea
- intensificare emoționala;
- dificultăți de respirație, senzație ca și cum "nu are suficient aer";
- o teroarea, care este aproape paralizantă;
- amețeli, greață sau confuzie;
- tremurături, transpirații, agitatie interioara;
- sufocare, dureri în piept;
- bufeuri, frisoane sau bruște furnicături la nivelul degetelor ale mainilor sau "înțepături" la degetele de la picioare ;
- teamă sa nu innebuneasca sau teama ca este pe cale de a muri;
- apare brusc, fără niciun avertisment și in niciun fel posibil să-l oprească;
- nivelul fricii este disproportionat fata de situația reală, de fapt, de multe ori, este complet independent;
- trece în câteva minute, organismul nu poate susține "infrunta sau fugi" mai mult decât o data. Cu toate acestea, atacurile repetate pot continua să repete cateva ore.
Tulburarea de panica este inspaimantatoare, din cauza atacurilor de panica asociate și, de asemenea, de multe ori duce la complicatii, cum ar fi fobii, depresie, abuz de substanțe, alte complicatii medicale, chiar și la sinucidere. Efectele sale pot varia de la ușoară, la deterioraea a vietii sociale, sau la incapacitate totala de a face față lumii exterioare.
De aceea e important de stiut care sunt simptomele.
Persoanele care sufera de atacuri de panica, repetate (patru sau mai multe), și mai ales dacă au avut un atac de panică și au în continuare teama de a avea un altul, acestea sunt semne că ar trebui să ia în considerare găsirea un specialist de sănătate mintală, care este specializata in tulburari de panica sau de anxietate.
- Corp: Poate exista o predispozitie genetica pentru tulburarile de anxietate; unii pacienti raportează că un membru al familiei are sau a avut o tulburare de panică sau o tulburare emotionala altă cum ar fi depresia. Studiile pe gemeni au confirmat posibilitatea "moștenirii genetice" a tulburarii.
- Mintea: evenimente stresante de viață pot declanșa tulburări de panică. O asociație care a fost remarcata este faptul că, o pierdere recenta sau de separare pot determina atacurile de panica. Unii cercetători asemuiesc "viata stresantă" cu un termostat; care atunci cand depaseste nivelul , rezistența dumneavoastră la stres este redusa, predispoziția de bază fizică declanseaza un atac de panica.
- Ambele: Cauzele fizice si psihologice ale tulburarea de panica sun asociate se sustin împreună. Deși inițial atacurile pot veni din senin, în cele din urmă suferind poate ajuta de fapt, aduceți-le pe răspunzând la simptome fizice si declanseaza un atac.
- sunt mai predispuse la abuzul de alcool și alte droguri
- au un risc mai mare de incercarea de sinucidere
- petrece mai mult timp in camere de spital de urgenta
- petrece mai puțin timp la hobby-uri, sport și alte activități satisfăcătoaretind să fie dependente financiar de alții
- raporta sentiment emotional si fizic mai putin sanatoase decat non-suferinzi
- se tem de conducere mai mult de câțiva kilometri distanță de casă
Platon despre învățăturile unui medic trac
„Tot așa stau lucrurile, Carmide, și cu acest descântec. Eu [Socrate] l-am învățat acolo în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se zice că îi fac pe oameni nemuritori. Spunea tracul acesta că [medicii] greci aveau dreptate să cuvânteze așa cum v-au arătat adineauri. Dar Zalmoxis, adăuga el, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără să ținem seama de cap,nici capul nu poate fi îngrijit neținându-se seamă de corp, tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul și iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: [anume] pentru că ei nu cunosc întregul pe care-l au de ingrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el, toate lucrurile bune și rele – pentru corp și pentru om în întregul său – vin de la suflet și de acolo curg [ca dintr-un izvor] ca de la cap la ochi. Trebuie deci – mai ales și în primul rând – să tămăduim izvorul răului, ca să se poată bucura de sănătate capul și tot restul trupului. Prietene, zicea el, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase, care fac să se nască în suflet înțelepciunea. Odată ivită aceasta și dacă stăruie, este ușor să se bucure de sănătate și capul și trupul. Când mă învăța leacul și descântecele, spunea: Să nu te înduplece nimeni să-I tămăduiești capul cu acest leac, dacă nu-ți încredințează mai întâi sufletul, ca să i-l tămăduiești cu ajutorul descântecului. Iar acum – zicea el – aceasta e cea mai mare greșeală a oamenilor: ca unii medici să caute în chip deosebit o vindecare sau cealaltă [a sufletului și trupului]. Și mă povățuia foarte stăruitor să nu mă las înduplecat de nimeni – oricât de bogat, dintr-un neam ales sau oricât de frumos ar fi – să fac altfel. Deci eu, pentru că i-am jurat și sunt nevoit să-I dau ascultare, îi voi da într-adevăr ascultare. Și dacă vrei – potrivit povețelor străinului – să-mi încredințezi mai întâi sufletul tău, pentru a-l vrăji cu descântecele tracului, îți voi da și leacul pentru cap. Dacă nu, nu-ți pot ajuta cu nimic, scumpe Carmide.”
