Predispozitia pentru depresie și anxietate

 Reacțiile la nou-născuți pot prezice depresia și anxietatea

Unii copii plâng, țipă și lovesc cu piciorul, ca răspuns la situații neobisnuite în timp ce alții rămân calm. Diferența dintre cele două stari pe parcursul vieții lor, prezic sensibilitatea lor la depresie si tulburari de anxietate, constată un nou studiu prezentat la reuniunea anuala a Colegiului American de Neuropsychopharmacology, 7-11 decembrie, in Scottsdale, Arizona.

Carl Schwartz, un psychopathologist de la Massachusetts General Hospital din Charlestown a constatat ca dezvoltarea structurală a cortexului prefrontal anterior, zona din creier puternic implicat în răspunsul emoțional și de control se produce la copii cu temperament fiabil, perceptibil in jurul varstei de 4 luni.

"Fiecare părinte este intrigat de diferențele dintre copii, diferente care se fac prezente chiar din ziua cand se nasc. Am descoperit o surprinzătoare, și credem importantă legatura intre comportamentul copiilor si depresia si anxietatea."

Schwartz si colegii sai au urmarit 76 de persoane de la copilărie la maturitate, înregistrarea comportamentul lor si imagistica creierul lor o dată la 4 luni si din nou la 18 ani folosind RMN. Ei au descoperit ca bebelusii care au fost extrem de reactiv la noi experiențe au avut de 10 ori mai multe sanse de a dezvolta tulburări de depresie și anxietate la vârsta adultă decat au fost copii mai puțin reactive. De asemenea, adultii care au fost copii foarte reactive cortexesul lor a crescut mai groas in zona prefrontala.

Cortexul prefrontal este bogat conectat la amigdala, care coordonează amintiri emotionale, si hipotalamusul, care controlează răspunsul frica. Schwartz crede ca grosimea corticală crescuta s-ar putea interfera cu buna funcționare a acestor regiuni ale creierului, ceea ce duce la depresie si anxietate crescuta.

Schwartz avertizează, totuși, este prematura si nefondata generalizarea concluziilor sale la toate cazurile de grosime corticală prefrontal. "Anatomia nu este destin", spune el. "Dar anatomia pare a avea o amprenta destul de mare."

http://www.apa.org  M. Price „Publication Manual of the American Psychological Association”

Share:

Read More

Anxietatea si Tulburarea de panica

 

Anxietatea este o emoție caracterizată prin sentimente de tensiune, îngrijorare gânduri și modificări fizice, cum ar fi creșterea tensiunii arteriale.

Persoanele cu tulburări de anxietate, de obicei, au gânduri recurente intruzive sau preocupări. Acestea pot evita anumite situații de griji. Ele pot avea, de asemenea, simptome fizice, cum ar fi transpirații, tremurături, amețeli sau un bătăi rapide ale inimii.

Share:

Read More

Depresia Partea a III-a. Formele depresiei.

Depresia cunoaşte șase subtipuri adiționale: depresia melancolică, depresia atipică, depresia catatonică, depresia cu suferință anxioasă, depresia cu început peri-partum și tulburarea afectivă sezonieră.

Pentru a se pune un diagnostic de tulburare depresivă majoră, trebuie luate în considerate alte diagnostice potențiale, precum distimia, tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă sau tulburarea bipolară.

Share:

Read More

Ce este depresia? Simptomele depresiei. Partea a II-a

Nu oricine este deprimat experimentează fiecare simptom. Unii experimentează doar câteva simptome, alții mai multe. Severitatea simptomelor variază de la individ la individ și in funcție de evoluţia bolii de-a lungul timpului.

Depresia implică adesea o stare de dispoziție tristă persistentă, agitată sau de goliciune, stări ca lipsa de speranță, pesimism, sentimente de vinovăție, lipsă de valoare sau neputință. De asemenea, apare pierderea interesului sau a plăcerii față de activitățile care au adus cândva bucuria, pentru hobby-uri, inclusiv alterarea vieţii sexuale. Energia scăzută, oboseală sau sentimentul de a fi „lent” sunt, de asemenea frecvente, la fel ca neliniștea, iritabilitatea și dificultățile de concentrare, de a memora sau în luarea unor decizii. Sunt prezente gânduri de moarte sau de sinucidere.

Persoanele cu depresie pot suferi perturbări de somn (insomnie sau trezirea dimineață devreme sau suprasolicitare) modificări ale comportamentul alimentar (creşterea sau scăderea apetitului, pierdere sau creșterea în greutate). Pe lista somatizărilor persistente sunt incluse dureri de cap, tulburări digestive și dureri cronice.

Cauzele depresiei.

Nu există o singură cauză cunoscută a depresiei. Mai degrabă, este o combinație de factori genetici, biologici, de mediu și psihologici. Experiențe negative majore - traume, pierderea unei persoane dragi, o relație dificilă sau orice situație stresantă care copleșește capacitatea de a face față - pot declanșa un episod depresiv. Episoadele depresive ulterioare pot apărea cu sau fără un declanșator evident.

Depresia nu este însă o consecință inevitabilă a evenimentelor negative din viață. Acest lucru se produce atunci când astfel de evenimente au pus în mișcare o stare de ruminații excesive și când  modele de gândire negativă se amplifica exponenţial, în special despre sine, starea de sănătate intră într-o spirală descendentă.

Cercetările care folosesc tehnologii de imagistică cerebrală, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) arată că creierul persoanelor care au depresie arată diferit de cele ale persoanelor care nu au. Mai exact, părțile creierului responsabile pentru reglarea stării de spirit, a gândirii, a somnului, a apetitului și a comportamentului par să funcționeze anormal. Nu este clar care modificări observate în creier pot fi cauza depresiei și care pot fi efectul şi dacă nu este în sens invers efect cauza.

De asemenea este studiată şi componenta genetică de transmitere a bolii.

Cum se tratează depresia.

Depresia, chiar și cele mai severe cazuri, este o tulburare tratabilă. La fel ca în cazul multor boli, începerea devreme a tratamentul este o modalitate eficientă și cu atât mai mult este mai mare probabilitatea că recidiva să fie prevenită.

Tratamentul adecvat pentru depresie începe cu examenul de specialitate. Anumite medicamente, precum și unele afecțiuni medicale, cum ar fi infecțiile virale sau o afecțiune tiroidiană, pot induce aceleași simptome ca și ale depresia. De aceea diagnosticarea se face de un specialist psihiatru. Consultul are în vedere chestionarea pacientului despre consumul de alcool și droguri și dacă pacientul are gânduri despre moarte sau suicid.

Odată diagnosticata o persoană cu depresie poate fi tratată prin mai multe moduri. Cele mai frecvente moduri sunt tratamentul medicamentos și psihoterapia. Multe studii arată că psihoterapia comportamentală cognitivă este extrem de eficientă, singură sau în combinație cu terapia medicamentoasă.

Psihoterapia abordează modelele de gândire care reduc depresia şi împiedică reapariția. 

Terapia medicamentoasă este adesea utilă pentru ameliorarea simptomelor, cum ar fi anxietatea severă, astfel încât oamenii se pot implica într-o psihoterapie.

Psihoterapeut: Dan Molnar,

Share:

Read More

Ce este depresia? Partea a I-a

„Cenușie şi plină de groază”, aşa a denumit în mod memorabil depresia autorul William Styron. Tulburarea stării de spirit poate apărea din senin, sau poate apărea în urma unui insucces sau a unei pierderi personale, producând sentimente persistente de tristețe, lipsă de valoare, lipsă de speranță, neputință, pesimism sau vinovăție. Depresia afectează concentrarea, motivația și o serie de aspecte ale funcționării cotidiene. Potrivit O.M.S., depresia este principala cauză a dizabilității la nivel mondial, peste 300 de milioane de oameni de toate vârstele suferă de diferite forme de tulburări depresive. Depresia vine sub forme care variază de la depresie majoră la distimie și la tulburare afectivă sezonieră. Episoadele depresive sunt o caracteristică a tulburării bipolare. Depresia este o tulburare complexă, care implică multe structuri fiziologice ale organismului, inclusiv sistemul imunitar, în dubla ipostaza: fie cauză-efect fie efect-cauză. Aceasta produce disfuncţii ale somnul și modificarea apetitul; în unele cazuri, determină pierderea în greutate; în altele, contribuie la creșterea în greutate; acestea sunt doar două exemple de implicaţii somatice care apar. Depresia este adesea însoțită și de anxietate. Cercetările indică faptul că nu numai că cele două condiții se produc simultan, ci se suprapun modelelor de vulnerabilitate genetică. Dezvoltarea creierului este un proces care se desfăşoară intre programarea genetică şi dependenta de mediu. Genomul uman are aprox. 24 000 gene care produc proteine. Organismul uman este construit din proteine.  În mod tradiţional se face distincţia între “lucruri înnăscute” şi “lucruri învăţate” (dobândite pe parcursul vieţii). Cele înnăscute sunt văzute ca fiind “genetice”, iar cele învăţate sunt văzute ca aparţinând mediului din jurul nostru. Genele sunt de fapt nişte comutatoare, pe care, prin expunerea noastră la mediu le pornim sau le oprim. Copiii pot moşteni gene care îi predispun la stres, dar acestea sunt deja oprite (inactivate) de către experienţele părinţilor. Datorită complexității sale, o înțelegere deplină a depresiei a fost evazivă. Cercetătorii au unele dovezi că sensibilitatea la depresie este legată de dietă, atât direct - prin consumul inadecvat de nutrienți, cum ar fi grăsimile omega-3, cât și indirect, prin varietatea de bacterii care populează intestinul. Dar depresia implică starea de spirit și gândurile, trăirile afective precum și corpul și aceasta provoacă suferinţă atât pentru cei care trăiesc cu tulburarea, cât și pentru cei din jurul acestora. Depresia este tot mai frecvent întâlnită la copii. Chiar și în cazurile cele mai severe, depresia este tratabilă. Afecțiunea este adesea ciclică, iar tratamentul din timp poate preveni episoadele recurente. Studiile arată că tratamentele eficiente sunt terapiile bazate pe modele de problematizare a de gândirii, cu sau fără utilizarea de antidepresive (medicamente). În plus, sunt studii care arata că meditația regulată singură sau asociată cu terapia poate opri uneori sau încetinii depresia înainte de a începe prin decentrarea efectivă a atenției de la gândurile negative repetitive care adesea pun în mișcare spirală descendentă a dispoziției.

Psihoterapeut: Dan Molnar,

Share:

Read More

Este firesc să vă simțiți nesiguri cu privire la începerea unei psihoterapii.

Oamenii îşi fac adesea griji cu privire la modul în care va fi procesul, unele dintre ele fiind legate de miturile societății. Iată câteva dintre ideile despre terapie care de multe ori împiedică o persoană să caute ajutor:

1. Problemele mele nu sunt chiar atât de grave.

De multe ori oamenii consideră că terapia trebuie rezervată doar ca ultimă soluție sau este numai pentru cei cu probleme grave.

2. Ar trebui să pot să-mi rezolv singur problemele.

Psihoterapeutul vă ajuta la înțelegerea și abordarea problemelor legate de viața voastră emoțională. 

Rezolvarea problemelor în terapie devine adesea o abilitate pe care o puteți integra, ceea ce va duce la o mai mare încredere și siguranță de sine.

3. Dacă încep terapia, va continua pentru totdeauna.

Nu! Frecvența și durata terapiei sunt discutate împreună între terapeut și pacient și este decisă în final de către pacient.

4. Va trebui sa dezvălui terapeutului toate gândurile mele private.

Unul dintre aspectele utile ale terapiei este că tu, ca pacient, decizi ce și cât de mult trebuie să împărtășești.

5. Mă voi simți judecat.

Oamenii se simt adesea vulnerabili atunci când vorbesc despre sentimentele lor.  Psihoterapeutul nu este  acolo pentru a te judeca, ci pentru a asculta și a oferi o perspectivă unică.

6. Sunt îngrijorat de faptul că terapeutul meu va deveni o „cârjă”.

Este clar, nu este obiectivul terapiei de a promova o relație de dependență între pacient și terapeut. 

Atunci când terapia se încheie, persoană trebuie să se simtă încrezătoare, că are capacitatea de a fi un participant activ în propria viață emoțională. Aceasta include, încrederea în capacitatea persoanei de a gestiona sentimentele, de a rezolva probleme și de a lua decizii.

7. Dacă vorbesc despre ceva, voi fi obligat să fac anumite schimbări.

Există o diferență clară între gânduri și acțiuni. De exemplu, s-ar putea să intrați în terapie pentru a aborda dificultățile dintr-o relație. Pe măsură ce începeți să vă împărtășiți sentimentele în legătură cu relația, s-ar putea să vă simțiți îngrijorat că, dacă veți lua legătura cu sentimentele negative, veți fi obligat să închei relația. În realitate, este posibil să descoperiți o nouă perspectivă sau opțiuni suplimentare care nu au fost luate în calcul anterior.

8. Sunt îngrijorat ce aş putea afla despre mine.

Unul dintre beneficiile terapiei este creşterea gradului de satisfacția în viața profesională și personală. De fapt, adesea, ceea ce nu înțelegem pe deplin despre noi înșine interferează cu fericirea și succesul. Intrarea în contact cu sine permite oamenilor să obțină mai mult control asupra propriilor vieți.

9. Dacă mă simt confuz în legătură cu începerea terapiei, însemna că nu este pentru mine.

Este obișnuit să existe sentimente amestecate cu privire la începerea terapiei.

Instinctele noastre ne determină să rămânem departe de gânduri și sentimente incomode.

Beneficiile terapiei includ:

· O mai mare încredere în sine

· Stare de spirit sporită

· Reducea neliniştei și tristeţii

· Luarea deciziilor mai eficientă

· Relații îmbunătățite

· Satisfacție crescută în muncă                                        

                                                   Psihoterapeut: Dan Molnar,

Sursa:https://www.psychologytoday.com/intl/blog/psychoanalysis-unplugged/201902/9-reasons-why-people-resist-starting-therapy  

Share:

Read More